O scurtă biografie a lui Franz Jägerstatter

Viaţa lui a devenit cunoscută vorbitorilor de limbă engleză în anul 1956, an în care scriitorului american Gordon Zahn i-a ajuns în mână o scurtă relatare despre Jägerstatter. Relatarea îi aparţin unui preot austriac, care a fost ucis şi el, deoarece a refuzat jurământul militar hitlerist.
Cazul Jägerstatter pare asemănător cu cel al lui Morus, cu esenţiala deosebire că Thomas Morus era o personalitate cunoscută, a cărui activitate era urmărită de lumea întreagă, în timp ce criminalii lui Franz puteau să creadă că moartea lui va fi repede uitată.

Chiar şi în zilele noastre, multe suferinţe sunt pricinuite de consumul exagerat, de înarmareea fără limite şi de viaţa lipsită de scrupule a societăţii în care trăim.
Tocmai din această cauză merită o clipă de răgaz viaţa lui Franz Jägerstatter, care nu a acceptat apartenenţa la o astfel de societate pentru că scopurile acesteia erau opuse voinţei lui Dumnezeu.
El a rămas la hotărîrea luată în pofida numeroaselor sfaturi "binevoitoare" primite, refuzând participarea la războiul pornit de Germania nazistă, ştiind bine că acest lucru echivalează cu moartea.

Gospodar şi cap de familie

Satul St. Radegund, acest cătun aflat la 40 km nord-est de Salzburg, nici nu figurează pe majoritate hărţilor. Clădirea văruită a parohiei este deja pustie. Biserica este mică şi veche.
În acest sat s-a născut Franz Jägerstatter, în data de 20 mai 1907, ca şi copil nelegitim. Tatăl său a murit pe frontul I război mondial, în 1905. Mama lui Franz s-a căsătorit în 1907, dobândind numele de Jägerstatter, ca şi fiul ei. După absolvirea şcolii primare în satul natal, Franz a lucrat la vîrsta de 14 ani la o firmă.
Viaţa tânărului Franz a fost, în multe privinţe incompatibilă cu biografia obişniută a sfinţilor. Îndrăgit şi apreciat în satul natal, el a avut totuşi numeroase aventuri neplîcute. A făcut parte dintr-un grup de tineri, luând parte la încăierări cu tinerii din satele vecine. Putea fi văzut deseori în cărciumile satului sau cochetând cu fetele tinere. Cu toate că a păstrat şi poruncile bisericii, această perioadă a vieţii sale a fost caracterizată de el însuşi ca aceea a unei creştinităţi asimilate doar pe jumătate. La începutul anilor '30 şi-a părăsit satul natal pentru aproape doi ani, lucrând la o exploatare de mineri de fier. În legătură cu plecarea lui s-a iscat zvonul că ar fi fost cauzată de naşterea unui copil neligitim, al cărui tată era Franz.
S-a căsătorit în 1936, devenind mai târziu tatăl a trei fete. Luna de miere au petrecut-o la Roma, fapt care a dus la schimbarea radicală a comportamentului său relativ la credinţă. Acest fapt s-a datorat pe de o parte dragostei soţiei sale, pe de altă parte unui preot cu o gândire independentă, în al cărui serviciu s-a angajat, iar în al treilea rând discuţiilor avute cu vărul său, membru al unui congregaţii fundamentaliste în privinţa Bibliei.
Din acest moment a început adâncire credinţei sale. Şi-a întărit tot mai mult convingerea că nu poate devotat atât lui Hristos, cât şi puterii hitleriste. A fost singurul din sat care s-a opus, în 1938, anexării Austriei de către Germania nazistă. Ca şi agricultor, serviciul său militar obligatoriu a fost amânat de două ori, însă pe 25 februarie 1943 încorporarea lui ar fi devenit inevitabilă.

Anii de închisoare

Din acel moment până la 9 august, data morţii sale, Franz şi-a petrecut viaţa în închisoare, ultimele luni fiind la Berlin. Relatări despre această perioadă ne sunt date de notele scrise de capelanul închisorii şi chiar de avocatul lui Franz, numit din oficiu, însă cele mai mişcătoare documente sunt fragmentele scrise de el însuşi. Pe lângă scrisorile către soţia sa, dovezi elocvente ale gândirii sale sunt şi propriile mărturisiri.
Era foarte singur. Căţiva preoţi pe care i-a cunoscut au încercat să-l convingă să depună jurământul militar, măcar pentru siguranţa familiei sale, precum a făcut-o şi episcopul său, vizitat de Franz înaintea primirii ordinului de încorporare. În închisoare a fost izolat, făcându-se presiuni puternice asupra lui pentru a-şi schimba hotărârea.
În aprilie 1943 îi scria soţiei sale: Scumpa mea soţie, tocmai azi se împlinesc şapte ani de când am rostit jurământul dragostei eterne...Cred în continuare că Dumnezeu ne va ajuta să păstrăm acest jurământ până las sfărşitul vieţii. Atunci când îmi reamintesc clipele de fericire şi de iertare pe care le-am trăit în aceşti şapte ani, totul mi se pare ca făcând parte dintr-un miracol...
Cea mai mare parte a timpului a închinat-o rugăciunii, dar şi apropierii sufleteşti de ceilalţi deţinuţi. Odată i-a cerut soţiei sale o floare de colţ, pentru ca un deţinut francez s-o trimită, în ultima lui scrisoare, prietenei sale din Franţa.
Tribunalul militar i-a promis că nu va trebui să lupte pe front în cazul în care ar depune jurământul militar, însă Jägerstatter nu a vrut să slujească în nici un fel un război groaznic. În ultimele sale zile de viaţă, la cererea capelanului închisorii, a aşternut pe hârtie mărturia sa de credinţă.

Fragment din ultima sa mărturisire

Scriu aceste cuvinte precum îmi dictează conştiinţa şi sufletul. Chiar dacă mâinile îmi sunt în cătuşe, voinţa mea este încă liberă... Din această cauză sunt convins că cel mai bine este să spun adevărul, chiar cu preţul vieţii. Nu veţi găsi scris nicăieri printre poruncile lui Dumnezeu sau ale bisericii faptul că omul trebuie să se supună unei constrângeri păcătoase, opuse conştiinţei sale, să depună un jurământ sub ameninţarea unor legi lumeşti.

Execuţia

Jägerstatter a murit în data de 9 august 1943, la ora 4, sacrificăndu-şi viaţa credinţei sale. Soţia lui Franz Kunz, capelanului închisorii din Berlin a mărturisit: Nici o clipă n-am avut impresia că Jägerstatter ar fi un "fanatic" sau alineat mental. Nimeni nu a avut nici cea mai mică bănuială în acest sens. Cu atât mai mult am admirat curajul, simplitatea, sufletul şi credinţa lui sinceră. În noaptea execuţiei Franz Jägerstatter le-a spus unor maici din Austria: Pot doar să vă felicit pentru acest om născut pe plaiurile voastre, care a trăit ca un sfânt şi a murit ca un erou. Vă spun cu toată convingerea că acest om simplu a fost primul sfânt pe care l-am întălnit în viaţa mea.

(Redactat de Simonyi Gyula pe baza unei publicaţii aparţinând lui Pax Christi din Anglia)