A fost groaznic ce s-a întămplat cu noi

Episcopul Cserhati, care a murit de curînd, a spus în ultimul lui interviu: În regimul comunist statul a decis chiar şi despre subiectele conferinţelor episcopale care puteau fi discutate. Conferinţele trebuiau prezentate dinainte, după care erau interceptate. S-a forţat transferarea preoţiilor. În biserica reformată evenimentele trecutului încă n-au fost analizate.
Viena-Budapesta, 94. 07. 15./KAP/ Sub regimul comunist Conferinţa Episcopală Catolică a depins total de ordinele statului. Episcopul Cserhati Jozsef, care a murit la mijlocul lunii aprilie, a mărturisit despre aceasta, în ultimul lui interviu, din care în duminica următoare, în 17 iulie, programul numit Orientierung al postului ORF va prezenta secvenţe.
Primatul şi arhiepiscopul din Estergom, arhiepiscopii din Kalocsa şi din Eger şi secretarul conferinţei au format aşa numita conferinţă episcopală "permanentă", a spus Cserhati, care a fost pe o perioadă de 19 ani secretarul conferinţei. Aceştia au pregăt it programul conferinţei.
Cu o zi înainte ei trebuiau să se prezinte în faţa directorului Biroului pe probleme bisericeşti, şi au fost nevoiţi să prezinte conferinţa. După aceasta autoritatea a decis ce puteau discuta şi ce nu, mai bine zis cum trebuiau discutate anumite probleme.

"Ne-au tratat ca pe nişte elevi"
"Ne-au dat ordine. Aceasta a fost cel mai groaznic din ceea ce s-a întămplat cu noi" a spus Cserhati "conferinţa episcopală nu a fost liberă şi nici eu nu am fost liber". Comuniştii i-au tratat pe episcopi "ca pe nişte elevi". Le-au ordonat " să spună da lucrurilor pe care nu le-ar fi trebuit să le tolereze." În afară de aceasta au interceptat toate şedinţele. După părerea lui Cserhati au montat în fiecare rezidenţă episcopală interceptoare, "la mine chiar şi în grădină". La fiecare secretariat au pus cel puţin un denunţător.

"Dacă nu au fost transferaţi, au fost ameninţaţi cu interdicţie."
Cserhati a confirmat în interviu că instituţiile statului au forţat episcopii să transfere ca pedeapsă mai ales preoţii care erau activi şi cu succes. În cele mai multe cazuri era vorba de preoţi care au găsit tonul cu tinerii. Comuniştii au acuzat preoţii de lipsă de patriotism şi că sunt ostili. Episcopilor le-au cerut transferarea acestor preţi. În faţa conştiinţei lor nu au reuşit să se scuze dar erau nevoiţi să facă acest lucru. În cazul în care episcopii n-ar fi făcut acest lucru atunci autorităţiile puteau să interzică activitatea acestor preoţi. Cu aceste transferări episcopii au vrut să evite aceaste situaţii.
Cserhati a spus că comunişti au avut şi altă intenţie cu aceste tranferări. Aceste transferări au afectat în cele mai multe cazuri preoţii care au activat în oraşe intelectuale. Deci aceştia trebuiau tranferaţi la sate, şi cei care erau mai puţin pregătiţi au fost puşi în oraşe. După părerea lui Cserhati un astfel de act pentru slăbirea puterii bisericii nu s-a atins scopul propus fiindcă cei mai mulţi dintre preoţi au fost fideli episcopilor şi au încercat să lucreze cât mai eficient.
Cu excepţia a 300-400 de aşa-numiţi "preoţi de pace", care erau siguri că ceea ce cere statul este bun şi au acţionat ca nişte funcţionari de stat. În legătură cu seminariile şi teologiile Cserhati a afirmat că pe acest plan au avut parte de puţine greutăţi. Cei mai mulţi dintre profesori au putut fi aleşi liber, statul a intervenit la cel mult 5 persoane. Dar aceştia s-au comportat cinstit.

Succesiunea secolelor
Cserhati a văzut urmele jozefinismului şi în aceea că statul comunist a ţinut în frău biserica. În Ungaria statul a fost întotdeauna era într-o relaţie foarte strănsă cu biserica. Din această cauză după venirea lor la putere comuniştii au crezut că biserica va colabora cu ei. Această iniţiativă se referea la biserica care aparţinea statului. După părerea episcopului ceea ce au crezut comuniştii era foarte greu de împlinit.
Din această cauză la începutul anilor 1950 au fost aduşi în fiecare birou episcopal trei angajaţi bugetari, care au locuit împreună cu episcopul şi chiar şi la masă stateau cu el. Au controlat poşta şi au confiscat ştampila. Cserhati ne-a mărturisit că episcopul era nevoit să ceară ştampila pentru fiecare act oficial. Această formă de verificare/urmărire a ţinut aproximativ timp de un an. Mai tărziu această activitate a fost deulată de către Biroul pentru probleme bisericeşti, care avea apoximativ 40 de angajaţi, cu câte un birou în fiecare parohie. În afară de aceasta mai mulţi angajaţi au lucrat în Biroul Central a partidului comunist şi pe lăngă ministru, ca responsabili cu probleme bisericeşti.

Toate erau supervizate de Moscova
Episcopul a apreciat ca fiind foarte mare şi hotărâtoare influenţa Moscovei asupre politicii partidului comunist din Ungaria referitoare la biserică a Moscova a decis şi în cele mai mici probleme.Subsecretarii de stat din blocul estic pe probleme biserice şti au fost convocaţi de trei-patru ori într-un an la Moscova. Miklos Imre, care a fost directorul Biroului pentru probleme bisericeşti pe o perioadă destul de îndelungată, nu a recunoscut niciodată aceste ordine venite din Moscova. "Dar toată lumea ştia că acestea există"- a mărturisit Cserhati.
La întrebarea care a fost cea mai jenantă întămplare cu Miklos Imre, răspunsul lui Cserhati a fost "când odată în faţa reprezentanţilor mass mediei din străinătate a afirmat că biserica din Ungaria este condusă de către Biroul pentru probleme bisericeşti". Cu această afirmaţie Cserhati a pus degetul pe rană, fiind după aceea atacat de către Miklos Imre.

Cazul Bulanyi este "meritul" cardinalului Lekai
Secretarul conferenţiei episcopale a mărturisit despre conflictul, care a apărut între hierarchia bisericească şi călugărul Bulanyi Gyorgy şi între mişcarea "Bokor" conflict care a existat şi care are rădăcinile în trecut. Conflictul a izbucnit atunci când mişcarea "Bokor" s-a obligat în favoarea dreptului la serviciul civil alternativ. Regimul comunist a cerut episcopiilor să acţioneze împotriva mişcării Bulanyi. La această cerere conferinţa episcopală a dat un comunicat în care a prevăzut serviciul militar ca fiind o obligaţie morală pentru fiecare tănăr ungur credincios. Comunicatul acesta a fost respins de către mişcarea Bokor, fiindcă foarte mulţi dintre membri au refuzat să fie încorporaţi şi pentru aceasta au fost sancţionaţi.
Bulanyi era de părere că în condiţiile existente nu trebuie să se supună ordinului episcopului maghiar fiindcă decizia acestuia a fost luată de către stat. Conflictul s-a agravat, şi în sfărşit cardinalul primat Lekai Laszlo a înaintat un proces împotrivalui Bulanyi, în care acuza călugărul piarist de propagarea ereziei.. Cazul a ajuns la Roma în faţa Comisiei pentru Religie. Bulanyi nu a fost condamnat pentru erezie, dar memrbi mişcării Bokor au fost somaţi să se supună ordinelor emise de episcopul maghiar. În afară de aceasta, Comisia pentru Religie, a înaintat lui Bulanyi pentru semnare un act alcătuit din 12 puncte. El a fost de acord cu aceasta dar a apelat la declaraţia despre conştiinţă făcută de al doilea Sinod de laVatican. Comisia pentru Religie nu a fost de acord cu aceasta. Discuţiile nu s-au terminat până în zilele noastre.
În opinia lui Cserhati, conflictul ce s-a ivit în jurul lui Bulanyi se datora cardinalului Lekai şi mai puţin presiunii statului. Cardinalul a crezut că dacă el, ca primat, afirmă ceva în biserica maghiară atunci acel lucru trebuie îndeplinit. Din această cauză de la început a avut o reţinere vis-a vis de această mişcare şi nu a fost de acord cu nici un compromis. Nu a recunoscut că problema nu poate fi soluţionată în acest fel.

Bulanyi avea foarte mulţi adepţi
În viziunea lui Cserhati procesul înaintat împotriva lui Bulanyi a fost o mişcare foarte proastă. În cadrul audierilor Bulanyi a fost atacat foarte dur şi au vrut să distrugă. I-au reproşat că a vrut să iniţieze un conflict între conducerea bisericii şi crendicioşi. Bulanyi a numit procedura foarte dezolant, chiar foarte supărător. Din comunicatul lui Cserhati reiese că Bulanyi a respins toate acuzaţiile, în afară de acuzaţia care se referea la serviciul civil alternativ. Cu siguranţă, autorităţiile au dorit această schismă în biserică. Cserhati nu crede totuşi că Bulanyi a acţionat în conformitate cu autorităţile.
Nu toţi episcopii şi preoţii erau de acelaşi părere cu Lekai în privinţa lui Bulanyi. Monarhul piarist avea mai mulţi adepţi decât a crezut conducerea bisericii, printre aceştia numărăndu-se şi aproximativ 50 de preoţi tineri cu capacităţi deosebite. În loc să rezolve toate problema în cadrul bisericii maghiare cardinalul Lekai el a apelat la Comisia pentru Religioşi şi chiar a apelat şi la ajutorul generalului piarist. Dar Bulanyi nu sa lăsat convins nici de el. Cserhati a negat faprul că biserica arfi acţionat în comun cu Vaticanul, din spate. Roma dorea la ajungerea unei rezoluţii "clare".
Pentru biserica maghiară cazul lui Bulanyi este un caz "foarte neplăcut", căreia i-au acordat un interes mult mai mare decăt era necesar. Cserhati se întreabă cum poate să fie posibil că nu au clarificat acest conflict şi că şi astăzi mişcarea Bokor este acuzată de "anticlericalism". Ambele grupe trebuie să recunoască că au exagerat. Unii chiar şi astăzi privesc lucrurile din acelaşi punct de vedere, "când realitatea nu a putut fi scoasă la iveală".

Fără să recunoaştem păcatele suntem nedemni pentru credit
Episcopului Cserhati îi părea rău că trecutul regimului comunist încă nu a fost prelucrat de către biserica. Greşelile trebuie recunoscute. În opinia lui, până când "acest lucru nu se va face, întreagă biserică nu merită credit din parte credincioşilor, parcă ar exista un tabu în spatele căruia exista ceva ce nu poate fi recunoscut". Consecinţa acestuia este şi faptul că biserica nu este spijinită de societate, de care ar avea foarte mare nevoie. Apare o ruptură între biserica şi societate. Aproximativ 30 % din populaţia Ungariei are un comporatament indiferent vis-a-vis de biserici. El totodată se întreba cum poate să ofere biserica soluţii în probleme sociale când nu este în stare să se autogestioneze. Există şi pericolul să crească influenţa partidelor ateiste.

Mindszenty: Erou, cu greşeli politice
În opinia lui Cserhati cazul Mindszenty încă nu a fost analizată. Cardinalul Mindszenty a fost un "erou" şi a fost adeptul propagării credinţei, dar a comis nişte erori politice. A fost de neînduplecat şi "prea dur" în reacţiile lui vis-a-vis de comunişti. De pildă nu a stat de vorbă la Budapesta cu un angajat extrem de important din Moscova, deşi aceast lucru ar fi fost din punct de vedere politic foarte favorabil. Totuşi, Cserhati a recunoscut: "Nu ar fi schimbat mult la decizia Moscovei de distrugere a bisericii. În această privinţă Mindszenty avea dreptate." Foarte puţini din cadrul bisericii au recunoscut că comuniştii vroiau să distrugă biserica.Singura soluţie pentru a mâna acest lucru era dialogul. Cădere regimului comunist s-a întămplat neaşteptat şi foarte repede.

/4913, 4932/ Kathpress Nr. 161. 1994. 07. 16